​Acatiste și rugăciuni

Condac 1:
Pe Mărturisitorii cei aleşi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce în temniţă chinuri şi batjocuri au răbdat, ostaşii cei adevăraţi ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au ruşinat şi în ceruri se roagă pentru noi, cu dorire să-i lăudăm zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!

Icos 1:
De la icoană şi de la altar aţi pornit să apăraţi dreapta-credinţă şi neamul românesc de urgia ateistă, şi nici prigoana, nici temniţa nu v-au îngrozit, ci cu tărie aţi stat împotriva uneltirilor satanei, pentru care bucurându-ne vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, suflete de crin
Bucuraţi-vă, că nu v-a întinat nici un chin
Bucuraţi-vă, că robia neamului aţi voit a înfrânge
Bucuraţi-vă, că pământul ţării l-aţi temeluit cu sânge
Bucuraţi-vă, că vrăjmaşii lui Hristos v-au prigonit
Bucuraţi-vă, că Domnul Iisus v-a sfinţit
Bucuraţi-vă, că zdrobiţi fiind, iarăşi v-aţi ridicat
Bucuraţi-vă, că gândul la sfinţi putere v-a dat
Bucuraţi-vă, că viaţa v-a fost rugă şi plâns
Bucuraţi-vă, că ardere de tot v-aţi adus
Bucuraţi-vă, că darul Arhanghelului v-a umbrit
Bucuraţi-vă, căci cu puterea cinstitei Cruci aţi biruit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!

Condacul al 2-lea:
Cu mânie Fiara hulitoare s-a pornit împotriva Bisericii lui Hristos şi lumea întreagă s-a îngrozit de cumplitele ei nelegiuiri; dar voi, Sfinţilor, v-aţi împotrivit cu înţelepciune, cu bună cuviinţă şi cu bărbăţie celor rău-credincioşi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Se clătina aşezarea creştină a lumii şi puterile întunericului spumegau, iar ostaşii lui Hristos, nesuferind profanările celor fără de Dumnezeu, au pornit grabnic spre Spania însângerată unde au primit cu bucurie moarte de martiri, apărând sfintele moaşte şi sfintele icoane, ca nişte adevăraţi Mucenici Mărturisitori din veacurile iconoclaste; pentru care cu mulţumire grăim:
Bucuraţi-vă, apărători ai neamului românesc
Bucuraţi-vă, fii vrednici ai pământului strămoşesc
Bucuraţi-vă, că Ion Moţa şi Vasile Marin pildă vie v-au dat
Bucuraţi-vă, că la moarte fericiţi au plecat
Bucuraţi-vă, că la mormântul lor legământ sfânt aţi rostit
Bucuraţi-vă, că-n sărăcie a vieţui aţi făgăduit
Bucuraţi-vă, că de bucuriile pământeşti v-aţi lepădat
Bucuraţi-vă, că ţara s-o slujiţi v-aţi legat
Bucuraţi-vă, că munţi de suferinţă aţi străbătut
Bucuraţi-vă, că tinereţe cei mai mulţi n-aţi avut
Bucuraţi-vă, că neamul prin voi s-a împlinit
Bucuraţi-vă, că durerea voastră însutit a rodit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!

Condacul al 3-lea:
Voit-au vrăjmaşii Crucii şi vânzătorii de ţară să rupă sufletul românesc de Hristos, dar s-a ridicat viteaz apărător cu suflet de Arhanghel, care viaţa pentru legea strămoşească şi-a pus zicând: „Cel ce luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins niciodată”; iar acum, biruitor, cu îngerii în ceruri, acestuia neîncetat îi cântă: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Tiranul cel ucigaş şi nelegiuita evreică nerăbdând a vedea sufletele voastre curate arzând de dragoste pentru credinţă şi neam, diavolească poruncă au dat să fiţi noaptea duşi în pădure şi sugrumaţi, apoi ciuruiţi de gloanţe, aruncaţi într-o groapă, arşi cu vitriol şi acoperiţi cu lespezi grele de piatră, dar nici mormântul, nici moartea nu v-au ţinut, ci la Viaţa cea adevărată v-aţi mutat, pentru care auziţi de la noi unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, lacrimi pe obrazul ţării vărsate
Bucuraţi-vă, suflete greu încercate
Bucuraţi-vă, că aţi ştiut că la moarte plecaţi
Bucuraţi-vă, că senini v-aţi despărţit de ceilalţi
Bucuraţi-vă, că deşi v-au ucis, mai vii sunteţi azi
Bucuraţi-vă, că iubirea voastră o cântă cetina de brazi
Bucuraţi-vă, că au vrut să v-ascundă, dar mai mult străluciţi
Bucuraţi-vă, că în Cer cu Hristos împreună prăznuiţi
Bucuraţi-vă, că în vecii vecilor sunteţi pomeniţi
Bucuraţi-vă, că dragostea voastră pe români îi face uniţi
Bucuraţi-vă, că împreună cu toţi mucenicii români învierea neamului aţi voit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!

Condacul al 4-lea:
Spăimântatu-s-au slugile satanei de dârzenia şi credinţa voastră, Sfinţilor, şi socotind să vă piardă, cu mânie s-au pornit asupra voastră în temniţele de la Râmnicu Sărat, Miercurea Ciuc, Braşov şi Vaslui, şi în înfricoşătoarea „noapte a răzbunării” cu moarte de martiri v-aţi încununat, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
Uneltirile celor fără de lege nicicum nu v-au îngrozit, vitejilor Mărturisitori, ci înţelegând că veţi fi ucişi, în curtea lagărului toţi aţi îngenuncheat şi în tăcerea nopţii rugăciunea „Tatăl Nostru” cu umilinţă aţi rostit, apoi gloanţele au pornit potop asupra voastră, în vreme ce un preot întemniţat săvârşea în taină cea din urmă slujbă pentru voi şi pentru cei ce aveau să mai moară, pentru care noi vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, că la moarte cu Hristos aţi plecat
Bucuraţi-vă, că neamului creştin jertfă curată v-aţi dat
Bucuraţi-vă, că s-au minunat călăii de a voastră purtare
Bucuraţi-vă, că s-au cucerit de credinţa voastră cea tare
Bucuraţi-vă, că deşi ucişi nemilos, ca nişte miei jertfă v-aţi adus
Bucuraţi-vă, că în ceruri pururea cântaţi Domnului Iisus
Bucuraţi-vă, că trupurile voastre sfinte săvârşesc acum minuni
Bucuraţi-vă, că suferinţele voastre pentru neam v-au câştigat cununi
Bucuraţi-vă, cei ce prin puterea Domnului n-aţi fost umiliţi
Bucuraţi-vă, că mai puternici aţi devenit, ca fii ai Lui iubiţi
Bucuraţi-vă, că aţi purtat durerea unui neam răstignit
Bucuraţi-vă, că sufletele voastre dragostea de Domnul le-a sfinţit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!

Condacul al 5-lea:
Satana însuşi s-a pogorât ca să vă piardă, Sfinţilor Mărturisitori, în grozava temniţă de la Piteşti, iar călăul cel îndrăcit tocmit să vă zdrobească sufletele striga blasfemii; însă voi, Sfinţilor, având nădejde de izbăvire la Dumnezeu, Acestuia cu lacrimi Îi cântaţi: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Îngerii cei sfinţi şi-au ascuns faţa neputând suferi nebunia urâtorilor de Dumnezeu, că în Vinerea Patimilor un tânăr a fost răstignit pe perete, iar zidurile temniţei se cutremurau de cei ucişi; dar în adâncul iadului Dumnezeu putere şi tărie v-a dat, pentru care vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, martiri care mult aţi pătimit
Bucuraţi-vă, că mulţi fără de voie v-au lovit
Bucuraţi-vă, că totuşi pentru ei v-aţi rugat, i-aţi iertat şi chiar i-aţi iubit
Bucuraţi-vă, căci cugetele din credinţă nu vi s-au clintit
Bucuraţi-vă, căci credinţa voastră mai mult a strălucit
Bucuraţi-vă, că-ngenuncheaţi doar Domnului aţi fost
Bucuraţi-vă, căci Cuvântul Dumnezeiesc v-a împlinit nou rost
Bucuraţi-vă, că Apa cea Vie nimeni nu v-a despărţit
Bucuraţi-vă, căci cu fericirea cea veşnică v-aţi încununat
Bucuraţi-vă, că pe Marii Mucenici i-aţi întrecut
Bucuraţi-vă, că ţarina Bisericii ca mari podoabe v-aţi aşternut
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!

Condacul al 6-lea:
Torţionarii voştri cei de alt neam au socotit ca în temniţa Aiudului să piardă până şi pomenirea voastră, Sfinţilor, şi mult-chinuitele voastre trupuri în râpa de la „Dealul Robilor” au aruncat, nepricepând că nici un obroc nu poate ascunde lumina celor ce slăvesc neîncetat pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
Sălaş de rugăciune temniţa Aiudului v-a fost, că acolo neîncetat în post şi priveghere aţi petrecut, trezvia minţii şi smerenia inimii aţi dobândit şi Dumnezeieştile Scripturi aţi învăţat, iar noaptea îngenunchind cu lacrimi vă rugaţi pentru morţii voştri şi pentru cei ce vă prigoneau, pentru care noi vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, Sfinţi purtători de cunună
Bucuraţi-vă, că aţi ales nevoinţa cea bună
Bucuraţi-vă, că luptă îndoită aţi dus
Bucuraţi-vă, că patimile din voi le-aţi supus
Bucuraţi-vă, că şi pe călăi cu înţelepciune i-aţi înfruntat
Bucuraţi-vă, că şi pe aceia ce vă urau i-aţi câştigat
Bucuraţi-vă, căci crezul nu vi l-aţi umilit
Bucuraţi-vă, că inimile voastre mai mult s-au oţelit
Bucuraţi-vă, că în focul sfinţeniei v-aţi înălţat
Bucuraţi-vă, că iubirea dintre voi v-a binecuvântat
Bucuraţi-vă, că toate aducând mulţumire lui Dumnezeu pentru noi le-aţi suferit
Bucuraţi-vă, că pentru jertfelnicia voastră sfântă puterea lui Iisus v-a întărit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!

Condacul al 7-lea:
Îndrăciţii călăi cu ură vă porneau unii împotriva altora, să grăiţi de rău sau să vă loviţi între voi, însă cu adevărat mai sfinţi decât marii mărturisitori v-aţi arătat, că aţi preferat mai bine să muriţi voi înşivă decât să păcătuiţi cu cuvântul împotriva fraţilor voştri, şi aţi răbdat mai degrabă să fiţi voi înşivă schingiuiţi decât să răniţi pe aproapele vostru; iar pentru minunata voastră dragoste evanghelică prăznuim azi strigând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
Mintea omenească nu poate pricepe cruzimea chinurilor pe care le-aţi răbdat, Sfinţilor, foamea, frigul, bătăile, umilinţele, dar mai ales chinurile sufleteşti şi duhovniceşti la care aţi fost supuşi ca nimeni alţii în toată istoria Bisericii lui Hristos, pentru care vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, suflete sfinte în trupuri zdrobite
Bucuraţi-vă, cugete în focul cel dumnezeiesc lămurite
Bucuraţi-vă, că satana a cerut să vă cearnă şi nu v-a înfrânt
Bucuraţi-vă, că Domnul Dumnezeu v-a arătat vitejii Săi ucenici pe pământ
Bucuraţi-vă, că ceata voastră mucenicească milioane de ani de temniţă a răbdat
Bucuraţi-vă, că pentru frumuseţea sufletelor voastre, Hristos putere cerească v-a dat
Bucuraţi-vă, că mult aţi pătimit pentru mărturisirea fiecărui cuvânt al lui Hristos
Bucuraţi-vă, că aţi arătat că prin răbdarea suferinţei se aduce lui Dumnezeu mărturisire şi prinos
Bucuraţi-vă, că v-au nins flori de nea pe mormânt
Bucuraţi-vă, că îngerii v-au plâns nevăzut
Bucuraţi-vă, că munţi de durere-aţi suit
Bucuraţi-vă, că Domnul la El v-a primit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!

Condacul al 8-lea:
Cine va cânta cântarea Domnului în truda robiei voastre, Sfinţilor Mărturisitori, că nu pietre şi cărămizi v-aţi trudit a frământa, ci cu braţe istovite munţi de pământ din loc aţi mutat, şi Dunării i-aţi croit albie de lacrimi şi sânge, însă astăzi la Poarta Albă şi la Periprava glasul suferinţei voastre neîncetat se-nalţă în Liturghie cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
Glas au dat apele şi adâncurile cumplitului Canal s-au cutremurat, că nu sunt graiuri care să nu se audă şi dureri care să nu rodească; iar noi, Sfinţilor, glasul pătimirii voastre din străfunduri auzindu-l, grăim către voi unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, suflete tari ca munţii bătrâni
Bucuraţi-vă, pomi viscoliţi de furtuni
Bucuraţi-vă, că-n arşiţă şi ger aţi trudit
Bucuraţi-vă, că pământul cu sânge-aţi sfinţit
Bucuraţi-vă, că goi şi flămânzi aţi răbdat
Bucuraţi-vă, căci cu lacrimi în stâncă aţi săpat
Bucuraţi-vă, că-n sudori drum prin piatră aţi croit
Bucuraţi-vă, că drept plată lovituri aţi primit
Bucuraţi-vă, că sub valuri aţi fost risipiţi
Bucuraţi-vă, că sub mal şi nisip odihniţi
Bucuraţi-vă, că trupul istovit v-au zdrobit
Bucuraţi-vă, că sufletul mai vârtos a rodit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!

Condacul al 9-lea:
Lumină a răsărit în temniţa suferinzilor de la Târgu Ocna, căci ca un soare a strălucit într-însa, senin la suflet şi chip, sfântul temniţelor românesti, mângâierea suferinzilor şi lauda nevoitorilor, cel ce în trezvie şi rugăciunea inimii petrecând, darul Duhului Sfânt a agonisit, şi sfârşitul mai dinainte cunoscându-şi, cu bucurie s-a mutat la Domnul, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:
„Iubiti pe cei ce vă prigonesc” a poruncit Hristos, iar voi, Sfinţilor, cuvântul Lui întocmai l-aţi împlinit, că la Târgu Ocna în noaptea Naşterii Domnului un preot muribund a cerut să fie dus la cel care cumplit îl chinuise, şi mângâindu-l cu blândeţe i-a spus: „Te iert din toată inima şi cred că Hristos, Care-i mai bun decât noi, te va ierta şi El”. Iar acela, căindu-se, cu lacrimi s-a mărturisit, şi în aceeaşi noapte amândoi la Domnul cu pace au plecat, iar noi minunându-ne de puterea dragostei vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, următori şi împlinitori ai poruncilor dumnezeieşti
Bucuraţi-vă, înţelepţi dispreţuitori ai slavei pământeşti şi râvnitori ai măririi cereşti
Bucuraţi-vă, că Rugăciunea lui Iisus neîncetat cu bucurie aţi ostenit
Bucuraţi-vă, că darul Duhului Sfânt în toate încercările şi rugăciunile v-a umbrit
Bucuraţi-vă, că Evanghelia v-a fost singur şi neclintit dreptar
Bucuraţi-vă, că pentru sârguinţa voastră ortodoxă aţi aflat luminare şi har
Bucuraţi-vă, că Valeriu ca un soare între voi a strălucit
Bucuraţi-vă, că „sfântul închisorilor” l-aţi numit
Bucuraţi-vă, că prin pilda sa mulţi cuvioşi rugători a odrăslit
Bucuraţi-vă, că sufletul i-a fost alb ca un crin
Bucuraţi-vă, că la mormânt neştiut îngerii i-au doinit cu suspin
Bucuraţi-vă, că cerul în giulgi de nea l-a învelit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 10-lea:
Prigonitorii voştri vă chinuiau atunci trupurile şi sufletele, iar astăzi urmaşii lor vă chinuie, căci vă schimonosesc chipurile ca să mute privirea credincioşilor de la sfinţenia voastră la neputinţele omeneşti pe care le-aţi şi biruit; dar voi nicidecum nu vă descoperiţi celor ce mint despre voi, pentru că nu vă pot înţelege, ci vă dăruiţi celor ce cu smerenie vă cinstesc, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Bucuria Învierii a strălucit în întunecata mină de la Baia Sprie, când în măruntaiele pământului preoţii întemniţaţi cu cutremur au strigat: „Veniţi de luaţi lumină!”; sfredelele în chip de clopot au început a răsuna, lămpaşele s-au aprins, iar osândiţii îngenuncheaţi cu lacrimi au cântat „Hristos a înviat!”, de care lucruri minunându-ne vă lăudăm strigând:
Bucuraţi-vă, cei ce de vii aţi fost îngropaţi dar sufletele în al treilea cer le înălţaţi
Bucuraţi-vă, că de Hristos n-aţi voit să vă lepădaţi, ci cu tărie Îl mărturiseaţi
Bucuraţi-vă, că în batjocură în Vinerea Mare v-au dat carne şi n-aţi primit
Bucuraţi-vă, că blasfemiile celor necredincioşi puterea credinţei voastre nu v-au clintit
Bucuraţi-vă, că Învierea în adâncuri în fiecare rugăciune o aţi prăznuit
Bucuraţi-vă, că prin aspră postire, dăruire, spovedanie şi rugăciuni v-aţi curăţit
Bucuraţi-vă, că aghiasma, anafura şi Sfintele Taine a le primi mult v-aţi nevoit
Bucuraţi-vă, că între voi dragostea cea mai curată s-a desăvârşit
Bucuraţi-vă, că frăţia voastră de Împărăţia Cerurilor s-a învrednicit
Bucuraţi-vă, că Biserica Ortodoxă Română vă are pe voi nepreţuită cunună
Bucuraţi-vă, că Biserica din toată lumea vă cinsteşte pe voi împreună
Bucuraţi-vă, că nu slava voastră proprie, ci slava Bisericii aţi voit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 11-lea:
Cumplita prigoană pornită asupra ţării drept-credincioase n-a cruţat nici pe copii, nici firea femeiască, şi întocmai muceniţelor de demult, mulţime de românce cu îndrăzneală au mărturisit dragostea lor pentru Hristos şi neam, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
Îngrozitu-s-au credincioşii văzând adus spre ardere un trup de femeie schingiuit, iar călăii cei cu inima de piatră, nicicum luând seamă că acela mai avea viaţă într-însul, cu grăbire l-au aruncat în cuptor şi vaiete surde din flăcări au răsunat, iar noi cutremurându-ne de unele ca acestea cu frică grăim:
Bucuraţi-vă, trupuri firave cu suflet călit
Bucuraţi-vă, că pe Hristos cu îndrăzneală aţi mărturisit
Bucuraţi-vă, că muceniţelor din vechime v-aţi asemănat
Bucuraţi-vă, că multe feluri de chinuri ani îndelungi aţi răbdat
Bucuraţi-vă, că pentru suferinţele voastre cu veselia Harului Hristos v-a dăruit
Bucuraţi-vă, că prea-înţelepte povăţuitoare una alteia şi nouă tuturor v-aţi arătat
Bucuraţi-vă, că pline de smerenie şi de dârzenie totdeodată, Sfintelor din veac aţi urmat
Bucuraţi-vă, că prin jertfa voastră aţi născut duhovniceşte neamul întreg
Bucuraţi-vă, că dragostea voastră minunată şi rugăciunile voastre paşii noştri îi petrec
Bucuraţi-vă, că ne sunteţi ocrotitoare şi grabnice ajutătoare
Bucuraţi-vă, cu Maica Domnului sfântă ceată de fecioare
Bucuraţi-vă, că Viaţa cea veşnică mai presus decât viaţa cea trecătoare aţi iubit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Condacul al 12-lea:
Harul cel dumnezeiesc v-a umbrit în chip minunat, Sfinţilor, şi-n temniţele de la Piteşti, Aiud, Gherla, Sighet, Baia Sprie, Târgu Ocna şi Canal pătimiri de multe feluri aţi răbdat, iar voi ştiind că toate pentru iertarea şi mântuirea neamului creştin românesc erau îngăduite de Hristos şi rânduite vouă să le biruiţi, Lui v-aţi încredinţat pururea cântându-I: Aliluia!

Icosul al 12-lea:
De nimic aţi socotit viaţa aceasta pământească şi sufletul v-aţi pus pentru dreapta-credinţă şi strămoşi, iar acum la limanul cel fără de durere şi întristare vă veseliţi, cu toţi drepţii lăudând pe Dumnezeu şi auzind de la noi unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, aripi în zbor înălţate
Bucuraţi-vă, chipuri de har luminate
Bucuraţi-vă, suflete de neînfrânt
Bucuraţi-vă, că lumea pe nedrept v-a urât
Bucuraţi-vă, raze în beznă aprinse
Bucuraţi-vă, braţe la ceruri întinse
Bucuraţi-vă, sfinţi cu veşnice nume
Bucuraţi-vă, tâmple cu albe cunune
Bucuraţi-vă, râuri cu ape curate
Bucuraţi-vă, ramuri de rod încărcate
Bucuraţi-vă, soli care bine-aţi vestit
Bucuraţi-vă, stânci cu tării de granit
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului aţi suit!

Condacul al 13-lea:
O, Sfinţilor Mărturisitori, cei ce în temniţă chinuri de multe feluri aţi răbdat şi pentru Învierea neamului creştin-românesc moarte mucenicească cu vitejie aţi primit, îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, faceţi rugăciune să ne izbăvim de toată înşelăciunea diavolească şi credinţa ortodoxă cu bună cuviinţă să mărturisim, ca mântuindu-ne, pururea să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Sursa – siteul Mănăstirii Petru-Vodă

Precuvântare

Cercetând noi istoria bisericească în lumea noastră creştin ortodoxă, aflăm nişte valori mari şi doveditoare pentru existenţa noastră, pentru Ortodoxia noastră, pentru viaţa noastră de toate zilele, aici, în răsăritul Europei. Cel mai important lucru, grăitor pentru noi şi în viitor, sunt noii mărturisitori din închisorile noastre şi de la Canal. E cel mai important genocid din lumea asta.

Nu a existat o urgie mai puternică decât a fost, în România, Canalul. Şi noi avem pe acei rugători fierbinţi, înaintea lui Dumnezeu, şi ne duc, mai departe, în istorie. Ei sunt temelia pe care ne aşezăm noi pentru veacul viitor…

Părintele Justin Pârvu
(3 octombrie 2012)

ACATISTUL NOILOR MUCENICI ŞI MĂRTURISITORI DIN TEMNIŢELE COMUNISTE

(Alcătuit în cinstea robilor lui Hristos de la Târgu Ocna, Aiud, Piteşti, Gherla, de la Canal şi din toate celelalte locuri de pătimire)

După obişnuitul început se zice:

Troparul, glasul al 4-lea:

Cei ce sunteţi podoabă a neamului românesc şi creştinilor ajutători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă ca prin harul Său să ne întărească şi să ne acopere de toată ispita.

Condacul 1:
Îngerii păzitori din cer au fost trimişi, dimpreună cu arhanghelul Mihail, căpetenia lor, să vă ocrotească în încercările voas­tre, sfinţilor care aţi încununat neamul românesc. Iar noi, văzând roadele răs­­­­tig­­­­­nirii voastre pe crucea pătimirii, vă zi­cem cu mare glas: Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Icosul 1:
Să ne ridicăm din somnul cel de moarte al păcatului şi al fricii, că, iată, Dumnezeu ne‑a făcut nouă dar de mare preţ, punându‑ne înainte pilde vii de nevoinţă şi de jertfelnicie, iar noi, luând aminte la lupta lor, să le aducem laude ca acestea:
Bucuraţi‑vă, biserici vii, sfinţite prin sânge mucenicesc;
Bucuraţi‑vă, altare de mare preţ ale neamului românesc;
Bucuraţi‑vă, că v‑aţi arătat biruitori în multe prigoane şi lupte;
Bucuraţi‑vă, roade ale rugăciunii sfinţilor din veacurile trecute;
Bucuraţi‑vă, dascăli ai creştinilor care cu multe osteneli se nevoiesc;
Bucuraţi‑vă, călăuze ale celor care pe calea cea îngustă călătoresc;
Bucuraţi‑vă, pietre, care aţi strigat adevărul când oamenii tăceau;
Bucuraţi‑vă, că v‑aţi arătat mai puternici decât cei care vă chinuiau;
Bucuraţi‑vă, că pe prigonitorii voştri prin răbdare i‑aţi înfrânt;
Bucuraţi‑vă, cei ce de moarte şi de chinuri nu v‑aţi temut;
Bucuraţi‑vă, că Sfântul Arhanghel Mihail asupra voastră a vegheat;
Bucuraţi‑vă, că la lumina împărăţiei cerurilor în chip tainic v‑a chemat;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărtu­ri­sitori români.

Condacul al 2‑lea:
A încercat fiara roşie să stăpânească lumea întreagă, având de partea ei mulţime de diavoli, dar voi i‑aţi stat împotrivă cu mult curaj, pentru că aţi iubit pătimirea şi aţi avut ca dascăl suferinţa, iar lui Dumnezeu I‑aţi cântat neîncetat: Aliluia.

Icosul al 2‑lea:
Aţi ascultat cuvântul care zice: „Pe deasupra tuturor suferinţelor, a loviturilor, a ameninţărilor şi chiar a morţii, vom învia, biruind în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi al neamului românesc”, şi, prin pătimirile voastre, v‑aţi asemănat mucenicilor de demult, pentru care vă lăudăm, zicând:
Bucuraţi‑vă, apărători neînfricaţi ai Bisericii şi ai pământului românesc;
Bucuraţi‑vă, ocrotitori cereşti ai celor care cu credinţă vă fericesc;
Bucuraţi‑vă, că întâi‑stătătorii voştri v‑au fost pildă de nevoinţă şi mucenicie;
Bucuraţi‑vă, că prin suferinţe v‑au arătat calea spre veşnica bucurie;
Bucuraţi‑vă, brazi falnici care v‑aţi frânt, dar nu v‑aţi îndoit;
Bucuraţi‑vă, jnepi pe care vitregiile sorţii nu i‑au nimicit;
Bucuraţi‑vă, că prin rugăciuni îndelungate sufletele vi le‑aţi hrănit;
Bucuraţi‑vă, că, prin versuri scrise cu sânge, poeţii temniţelor v‑au întărit;
Bucuraţi‑vă, că talanţii lui Radu Gyr, pentru voi, Hristos i‑a înmulţit;
Bucuraţi‑vă, că această binecuvântare însutit a rodit;
Bucuraţi‑vă, că şi astăzi bem apă curată din acest izvor;
Bucuraţi‑vă, că sufletelor apăsate de teamă şi frică le este leac tămăduitor;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 3‑lea:
„Porunceşte‑mi, Iisuse, dacă sunt vrednic de aceasta, să mă răstignesc şi eu pe o cruce, alături de Tine”, s‑a rugat Ţie, Doamne, părintele Ioan Negruţiu, când i Te-ai arătat în vis, iar Tu ai plinit cererea sa, dar i‑ai dat şi bucuria în­vierii. Şi de aceeaşi bucurie i‑ai învredni­cit pe toţi noii mucenici şi mărturisitori, pentru care ei Ţi‑au adus în dar cântarea: Aliluia.

Icosul al 3‑lea:
Lumea aceasta vrea să ne amăgească cu patimile şi cu poftele ei, dar noi, cugetând la suferinţele voastre, sfinţilor, ne lepădăm de deşertăciunea ei. Şi, ca nu cumva, fiind înşelaţi de diavol, să pierdem raiul cel preadulce din pricina bunătăţilor celor trecătoare, vă cerem cu stăruinţă să ne fiţi dascăli pe calea mântuirii, pentru care vă zicem unele ca acestea:
Bucuraţi‑vă, cruci fără număr, în jurul crucii lui Hristos răsărite;
Bucuraţi‑vă, monumente netrecătoare, în piatra inimilor noastre dăltuite;
Bucuraţi‑vă, că aţi ridicat catapetesme pentru neamul românesc;
Bucuraţi‑vă, suflete de crin, care aţi înmiresmat pământul strămoşesc;
Bucuraţi‑vă, că prin soarele Hristos ţarinile inimilor voastre au înverzit;
Bucuraţi‑vă, că în Dumnezeu aţi crezut şi fără teamă L‑aţi mărturisit;
Bucuraţi‑vă, că aţi iubit crucea şi pe Cel ce pentru noi S‑a răstignit;
Bucuraţi‑vă, că, luând paharul pătimirii, de înviere v‑aţi învrednicit;
Bucuraţi‑vă, că peste pomenirea voastră rugina nu s‑a aşternut;
Bucuraţi‑vă, că urmaşii voştri candela muceniciei voastre nestinsă o au ţinut;
Bucuraţi‑vă, comori de mare preţ tăinuite în inimile noastre;
Bucuraţi‑vă, icoane scoase la iveală după vremi de lacrimi şi prigoane;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 4‑lea:
„Aici va fi într‑o zi loc de pelerinaj”, a proorocit Cuviosul stareţ Gherasim Iscu despre temniţa de la Târgu Ocna, şi cuvintele sale s‑au adeverit. Dar, mai mult decât atât, Dumnezeu a arătat că şi celelalte temniţe au primit această cunună, căci în toate locurile unde s‑a vărsat sângele creştinilor jertfa a rodit. Iar noi, închinându‑ne cu evlavie în faţa noilor mucenici, Îi cântăm Celui ce le‑a dat răbdare în vremea pătimirii cântarea: Aliluia.

Icosul al 4‑lea:
Mare este soborul mărturisitorilor şi mucenicilor care la Canal şi în coloniile de muncă, la Aiud, la Târgu Ocna, la Piteşti, la Gherla şi în celelalte temniţe au pătimit pentru Hristos. Şi noi, minunându‑ne de slăvitul nor de sfinţi, aducem aceste laude:
Bucuraţi‑vă, că profeţia Cuviosului pătimitor Gherasim s‑a adeverit;
Bucuraţi‑vă, că prin voi închisoarea de la Târgu Ocna loc de pelerinaj a devenit;
Bucuraţi‑vă, că tot pământul românesc prin sângele vostru s‑a sfinţit;
Bucuraţi‑vă, că de la Mănăstirea Petru Vodă vestea despre jertfa voastră s‑a răspândit;
Bucuraţi‑vă, că multe mănăstiri şi schituri porţile vi le‑au deschis;
Bucuraţi‑vă, că din focul inimilor voastre mulţime de suflete s‑au aprins;
Bucuraţi‑vă, cei ce aţi defăimat înţelepciunea cea lumească;
Bucuraţi‑vă, că v‑aţi împotrivit celor ce credinţa încercau să o nimicească;
Bucuraţi‑vă, că pe slujitorii fiarei roşii i‑aţi putut înfrânge;
Bucuraţi‑vă, cronicari, care aţi scris nu cu cerneală, ci cu sânge;
Bucuraţi‑vă, că învăţăturile voastre în cugetele noastre înfloresc;
Bucuraţi‑vă, file luminoase din istoria neamului românesc;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 5‑lea:
Cu bucurie am primit cuvintele noului mucenic Valeriu Gafencu, prin care ne‑a vorbit tot soborul sfinţilor închisorilor: „Sunt fericit că mor pentru Hristos. Totul e o mi­nune. În măsura în care mi se va în­gă­dui, de acolo de unde mă voi afla, mă voi ruga pentru voi şi voi fi ală­turi de voi”. Iar noi, nădăjduind că prin aceste rugăciuni jertfelnice vom avea parte de mila lui Dumnezeu, Îi cântăm: Aliluia.

Icosul al 5‑lea:
S‑a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu noului mucenic Valeriu şi i‑a zis: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Iar noi, crezând cuvintelor ei, ale Maicii lui Hristos, Cel ce este Calea, Adevărul şi Viaţa cea adevărată, vă lăudăm, sfinţilor, cu laude ca acestea:
Bucuraţi‑vă, că veţi fi martori ai biruinţei Fiului lui Dumnezeu;
Bucuraţi‑vă, că în momentele de ispită vă cerem ajutorul mereu;
Bucuraţi‑vă, că Maica Domnului cu sfântul ei acoperământ v‑a acoperit;
Bucuraţi‑vă, că în temniţe şi deportări ca nişte îngeri aţi vieţuit;
Bucuraţi‑vă, că pentru adevăr v‑aţi învrednicit să pătimiţi;
Bucuraţi‑vă, că din pilda voastră iau putere să reziste cei prigoniţi;
Bucuraţi‑vă, cei ce cu rugăciunea lui Iisus v‑aţi îndeletnicit;
Bucuraţi‑vă, că prin pătimiri îndelungate pe scara raiului v‑aţi suit;
Bucuraţi‑vă, cei ce aţi simţit harul lui Hristos ca o putere nebiruită;
Bucuraţi‑vă, că El nicio lacrimă a voastră nu a lăsat‑o nerăsplătită;
Bucuraţi‑vă, că după ce aţi urcat muntele suferinţei v‑aţi odihnit;
Bucuraţi‑vă, că cetele sfinţilor cu mare cinste v‑au primit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 6‑lea:
„Doamne, Ţie îţi închin toată suferinţa mea. Pe cei ce m‑au torturat iartă‑i, miluieşte‑i şi‑i sfinţeşte pe dânşii. Iar dacă au nevoie de zile din zilele mele, sunt gata să le dau, căci comoara sufletului şi a minţii e să iubeşti, pentru a putea ierta”, s‑a rugat Ţie, Hristoase, părintele Vasile Pătraşcu, povăţuindu‑ne să îi iertăm pe toţi vrăj­maşii şi prigonitorii noştri, pentru a‑Ţi putea aduce cântarea de laudă: Aliluia.

Icosul al 6‑lea:
Cu limbă de moarte noii mucenici ne‑au cerut să nu îi răzbunăm, arătân­du‑ne că răzbunarea e doar a Ta, Doamne, şi că doar prin iubirea vrăjmaşilor noştri vom putea păstra în inimile noastre harul Sfântului Duh. Iar noi, dascăli ai iubirii de vrăjmaşi avându‑i pe noii mărturisitori, le aducem aceste laude:
Bucuraţi‑vă, că, văzând pilda voastră, să vă urmăm ne ostenim;
Bucuraţi‑vă, că, ruşinaţi fiind de răbdarea voastră, răutatea şi ura le părăsim;
Bucuraţi‑vă, că prin smerenia voastră pe unii torţionari i‑aţi îmblânzit;
Bucuraţi‑vă, că aceştia au cunoscut că în inimile voastre Hristos S‑a sălăşluit;
Bucuraţi‑vă, că, pentru rugăciunile voastre, în adevăratul Dumnezeu au crezut;
Bucuraţi‑vă, că prin voi fiii risipitori pe Tatăl ceresc L‑au cunoscut;
Bucuraţi‑vă, cei ce ne‑aţi învăţat ca pe vrăjmaşi să îi iubim;
Bucuraţi‑vă, că ne îndemnaţi ca prin iubire să îi biruim;
Bucuraţi‑vă, că puterea iertării v‑a fost leac pentru suflete şi v‑a întărit;
Bucuraţi‑vă, că, plinind porunca iertării, aţi ajuns în raiul preadorit;
Bucuraţi‑vă, că prin faptele voastre aţi mărturisit că Evanghelia poate fi urmată;
Bucuraţi‑vă, că celula întunecată a devenit prin rugăciune cămară luminată;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 7‑lea:
Văzând cu duhul mai înainte adormirea sa şi mai apoi, după cincisprezece ani, adormirea soţiei sale, părintele Ilie Lăcă­tu­şu ne‑a arătat că Dumnezeu a rânduit ca sfintele sale moaşte, întregi şi neputrezite, să nu zacă în mormânt, ci să fie scoase la lumină, pentru a fi puse la închinare. Şi noi, auzind mulţimea minunilor de tot felul făcute de Dumnezeu prin părintele Ilie, cântăm: Aliluia.

Icosul al 7‑lea:
Când de praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi li s‑a cerut deţinuţilor să intre în apa îngheţată a deltei, ca să adune stuf, şi paznicii erau pregătiţi să îi împuşte pentru nesupunere, s‑a auzit glasul părintelui Ilie, care a zis: „Să intrăm în apă, că Mai­ca Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate ne­vă­tă­maţi. Că, altfel, vom fi împuşcaţi”. Şi, pentru credinţa lui, a apărut soarele, care a alungat gerul, încălzindu‑i, şi, deşi au muncit multă vreme în apă, nu s‑au îmbolnăvit, căci i‑a acoperit harul Sfântului Duh. Iar noi zicem cu uimire aceste laude:
Bucuraţi‑vă, că aţi cerut ajutorul sfinţilor şi, primindu‑l, v‑aţi sfinţit;
Bucuraţi‑vă, că asemenea sfinţilor mucenici din vechime aţi pătimit;
Bucuraţi‑vă, că pe cei apăsaţi de neputinţe de tot felul îi ocrotiţi;
Bucuraţi‑vă, că pe cei biruiţi de povara deznădejdii îi ridicaţi;
Bucuraţi‑vă, trâmbiţe, care mustraţi păcatul, arătând calea cea dreaptă;
Bucuraţi‑vă, că urechile inimilor noastre aud a voastră şoaptă;
Bucuraţi‑vă, că pe cei păcătoşi îi chemaţi la pocăinţă;
Bucuraţi‑vă, că, schimbându‑şi vieţile, varsă lacrimi de umilinţă;
Bucuraţi‑vă, că sufletele rătăcite le chemaţi la Biserica cea adevărată;
Bucuraţi‑vă, că celor care vă cer ajutorul le răspundeţi de îndată;
Bucuraţi‑vă, că părintele Ilie Lăcătuşu mărturiseşte harul care v‑a acoperit;
Bucuraţi‑vă, că pe cei ce s‑au închinat la sfintele voastre moaşte i‑aţi sprijinit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 8‑lea:
Semn dumnezeiesc I‑au cerut lui Hristos cărturarii şi fariseii, dar El le‑a răspuns că, dacă nu vor crede în învăţătura lui Moise şi a proorocilor, nu vor crede nici dacă ar învia morţii. Iar noi, vă­zându‑i pe urmaşii fariseilor batjocorind minunea neputrezirii sfintelor moaşte ale părintelui Ilie Lăcătuşu şi tăgăduind mi­nu­nea izvorârii de mir şi de bună‑mi­reasmă din moaştele pătimitorilor, nu ne smintim, ci prin ele ne întărim în credinţă, cântându‑I lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8‑lea:
De multe ori au izvorât mir din unele sfinte moaşte ale mucenicilor şi mărturisitorilor, la care închinându‑se unii bolnavi au primit vindecare. Cum să înţelegem, Doamne, această minune? Nepricepuţi suntem şi ne e teamă că, pentru puţinătatea credinţei noastre, nu suntem vrednici de asemenea daruri. Dar ştim că bineplăcut Îţi este să îi lăudăm pe aceşti robi aleşi ai Tăi şi, de aceea, zicem:
Bucuraţi‑vă, că mari şi grabnici făcători de minuni v‑aţi arătat;
Bucuraţi‑vă, că, prin rugăciunile voastre, cei suferinzi de boală au scăpat;
Bucuraţi‑vă, că, răsplătindu‑vă ostenelile, Hristos v‑a proslăvit;
Bucuraţi‑vă, că sfintele voastre moaşte în toată lumea le‑a împărţit;
Bucuraţi‑vă, că la Iaşi de mai multe ori mir şi bunămireasmă au izvorât;
Bucuraţi‑vă, că această minune în multe mănăstiri şi biserici s‑a mai văzut;
Bucuraţi‑vă, că de mireasmă cerească pe credincioşi i‑aţi umplut;
Bucuraţi‑vă, că ritorii care batjocoreau darul dumnezeiesc au tăcut;
Bucuraţi‑vă, că înţelepciunea cea deşartă a defăimătorilor o aţi ruşinat;
Bucuraţi‑vă, că pe cei slabi în credinţă i‑aţi întărit;
Bucuraţi‑vă, că, auzind aceasta, credincioşii s‑au veselit;
Bucuraţi‑vă, că cei ce se împotriveau cinstirii voastre au amuţit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 9‑lea:
A venit pe pământul românesc părintele Ivan cel străin, pentru ca predania Mănăstirii Optina să aducă şi aici roade de mare preţ. Şi, lăsându‑se mistuiţi de focul rugului aprins al rugăciunii lui Iisus, mulţi robi ai lui Hristos au răbdat cu curaj răzbunarea diavolească, căci au fost aruncaţi în temniţă, unde I‑au cântat lui Dumnezeu fără teamă: Aliluia.

Icosul al 9‑lea:
„Ai vrut să dai foc comunismului cu Rugul aprins”, i‑a spus acuzator anchetatorul părintelui stareţ Daniil de la Rarău, mărturisind fără să vrea că cea mai importantă rezistenţă împotriva duşmanilor Sfintei Biserici este rugăciunea şi nevoinţa. Iar noi, vrând să aprindem candela inimilor noastre cu acest foc dumnezeiesc, vă zicem vouă, celor ce aţi urcat pe treptele rugăciunii ca sfinţii din vechime:
Bucuraţi‑vă, ruguri aprinse de focul nematerialnic al rugăciunii;
Bucuraţi‑vă, că, fiind înţelepţi ca şerpii, aţi dărâmat idolii minciunii;
Bucuraţi‑vă, că cei puternici ai lumii acesteia de voi se temeau;
Bucuraţi‑vă, că în arena muceniciei sfinţii îngeri vă încurajau;
Bucuraţi‑vă, că prigonitorii să vă îngenuncheze nu au reuşit;
Bucuraţi‑vă, că, la vreme de ispită, cu rugăciunea lui Iisus v‑aţi hrănit;
Bucuraţi‑vă, chipuri senine, care răspândiţi lumina Filocaliei;
Bucuraţi‑vă, că ne chemaţi să urmăm predania sfinţeniei;
Bucuraţi‑vă, că zeghea voastră a fost mai preţioasă decât odăjdiile aurite;
Bucuraţi‑vă, lumânări, care aţi ars pe altarul vieţuirii curate;
Bucuraţi‑vă, că ne îndemnaţi să ne luptăm cu poftele trupeşti;
Bucuraţi‑vă, că ne izbăviţi de ispitele diavoleşti;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 10‑lea:
La Baia Sprie, pregătindu‑se să prăznuiască în adâncul pământului Învierea lui Hristos, deţinuţii desenau pe pereţii minei semnul crucii, spunând: „E semnul izbăvirii şi vrem să‑l vedem peste tot. Noi suntem creştini şi credem că şi de la crucea Domnului putem primi ajutor”. Şi, fără să se teamă să mărturisească credinţa în Hristos, Îl lăudau pe Dumnezeu, căruia noi Îi cântăm: Aliluia.

Icosul al 10‑lea:
Deţinuţii şi‑au făcut clopote din sfredele, anunţând începutul sfintei slujbe de Paşti, iar preoţii, neavând odăjdii, în salopete au slujit, aducând în inimile pătimitorilor bucuria creştinilor din catacombele Romei. Şi, cântând fără teamă imnul învierii lui Hristos, au arătat cu toţii că Domnul învierii în inimile lor era viu. Iar noi, uimindu‑ne de curajul lor, vă aducem cântări de laudă:
Bucuraţi‑vă, cei ce nu v‑aţi temut de moarte, pentru că aţi crezut în Cel înviat;
Bucuraţi‑vă, cei ce în viaţă crucea ca jugul cel de folos aţi purtat;
Bucuraţi‑vă, cei ce aţi fost în oastea lui Hristos ostaşi neînfricaţi;
Bucuraţi‑vă, că prin semnul sfintei cruci aţi fost binecuvântaţi;
Bucuraţi‑vă, că nici chinurile groaznice nu v‑au putut înspăimânta;
Bucuraţi‑vă, că de Dumnezeu nimic nu v‑a putut îndepărta;
Bucuraţi‑vă, că uneltirile celor ce vă chinuiau s‑au surpat;
Bucuraţi‑vă, că socotelile lor în chip minunat s‑au spulberat;
Bucuraţi‑vă, că unii dintre voi, după căderi grele, v‑aţi ridicat;
Bucuraţi‑vă, că, prin pocăinţă, la măsuri duhovniceşti înalte v‑aţi înălţat;
Bucuraţi‑vă, că mulţi dintre cei din urmă cei dintâi s‑au arătat;
Bucuraţi‑vă, că în aceştia puterea dumnezeiască şi mai mult a lucrat;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 11‑lea:
Nu doar pe pământul românesc, ci din Muntele Athosului până în Ţara Sfântă vestea despre mulţimea minunilor voastre s‑a răspândit, şi cei de alte neamuri au priceput măsura sfinţeniei voastre. Iar noi, văzând că Dumnezeu nu a ţinut sub obroc lumina mărturiei pe care aţi dat‑o, Îi mulţumim, cântându‑I: Aliluia.

Icosul al 11‑lea:
Niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor voastre, sfinţilor, că prin rugăciunile voastre sufletele slabe se întăresc, cei căzuţi în păcate se ridică, bolnavii se tămăduiesc şi cei deznădăjduiţi află mân­gâ­iere cerească. Şi noi, primind chemarea voastră la jertfă ca un testament de mare preţ, vă aducem din prinosul inimii aceste cântări:
Bucuraţi‑vă, preoţi, care aţi adus lumina lui Hristos în întunericul temniţelor;
Bucuraţi‑vă, credincioşi, care cu suferinţe v‑aţi umplut sacul sufletelor;
Bucuraţi‑vă, tineri, care nu aţi avut tinereţe, căci I‑aţi dăruit‑o lui Hristos;
Bucuraţi‑vă, că, în loc să căutaţi slava acestei lumi, aţi ales cele mai de jos;
Bucuraţi‑vă, că, renunţând la desfătări, aţi dobândit bucuria cea netrecătoare;
Bucuraţi‑vă, că Dumnezeu a îndulcit zilele voastre amare;
Bucuraţi‑vă, femei, care mucenicelor de demult v‑aţi asemănat;
Bucuraţi‑vă, bătrâni, care prin adevărata înţelepciune v‑aţi încununat;
Bucuraţi‑vă, cei ce ne daţi putere în cugete şi în cuvânt;
Bucuraţi‑vă, că rugăciunile voastre le simţim ca un acoperământ;
Bucuraţi‑vă, că temniţele, lagărele şi coloniile de muncă le‑aţi sfinţit;
Bucuraţi‑vă, că pecetea lui Hristos în sufletele voastre s‑a vădit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 12‑lea:
Profetic a fost cuvântul părintelui Gheor­ghe Calciu Dumitreasa: „Or să se bată cu noi şi morţi; iar noi o să fim alături de voi, ca să ne apă­raţi. Şi morţi vom izbândi”. Căci, oricât ar încerca urmaşii prigonitorilor voştri să defaime şi să batjocorească jertfa voastră, voi răsăriţi şi creşteţi ca nişte flori binemi­rositoare pe pământul inimilor noastre şi, pentru aceasta, Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce v‑a proslăvit, cântând: Aliluia.

Icosul al 12‑lea:
Tânărului aflat pe patul de suferinţă i s‑a arătat în vis Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, ţinând în mâini o raclă cu sfinte moaşte de la Aiud, şi prin aceasta ne‑a îndemnat să înţelegem că mari sunt darurile pe care le‑aţi primit de la Hristos. Iar noi, uimindu‑ne de această arătare minunată, îndrăznim a vă cere să fiţi mijlocitori pentru noi în faţa tronului ceresc şi vă aducem cântări de laudă:
Bucuraţi‑vă, că Sfântul Nectarie a vădit urcuşul vostru duhovnicesc;
Bucuraţi‑vă, că astfel v‑a arătat podoabe ale neamului românesc ;
Bucuraţi‑vă, că suntem fiii pătimirii voastre însângerate;
Bucuraţi‑vă, când vestim minunile voastre nenumărate;
Bucuraţi‑vă, apărători ai celor care fără teamă vă cinstesc;
Bucuraţi‑vă, sfinţi care staţi împotriva celor ce şi acum vă prigonesc;
Bucuraţi‑vă, ai celor care dau mărturie despre sfinţenia voastră, ocrotitori;
Bucuraţi‑vă, ai celor aflaţi în ceaţa ispitelor, luminători;
Bucuraţi‑vă, că, prin rugăciunile voastre, pe cei slabi îi întăriţi;
Bucuraţi‑vă, că aţi înviat după ce pe crucea pătimirii aţi fost răstigniţi;
Bucuraţi‑vă, ai celor ce merg pe urmele paşilor voştri, luminători;
Bucuraţi‑vă, ai celor care vor să Îl mărturisească pe Hristos, povăţuitori;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 13‑lea:
O, sfinţilor mucenici şi mărturisitori, care prin jertfele voastre sunteţi pilde vii înaintea ochilor inimilor noastre, rugaţi‑vă lui Dumnezeu pentru noi, ca să ducem lupta cea bună cu patimile, cu poftele şi cu înţelepciunea acestui veac, ca, stând împotriva prigonitorilor lui Hristos din vremurile noastre, să dăm mărturia cea bună cu dreaptă socoteală, cu curaj şi putere multă, cântând: Aliluia.
Acest condac se zice de trei ori.

Apoi se zice Icosul 1:
Să ne ridicăm din somnul cel de moarte al păcatului şi al fricii, că, iată, Dumnezeu ne‑a făcut nouă dar de mare preţ, punându‑ne înainte pilde vii de nevoinţă şi de jertfelnicie, iar noi, luând aminte la lupta lor, să le aducem laude ca acestea:
Bucuraţi‑vă, biserici vii, sfinţite prin sânge mucenicesc;
Bucuraţi‑vă, altare de mare preţ ale neamului românesc;
Bucuraţi‑vă, că v‑aţi arătat biruitori în multe prigoane şi lupte;
Bucuraţi‑vă, roade ale rugăciunii sfinţilor din veacurile trecute;
Bucuraţi‑vă, dascăli ai creştinilor care cu multe osteneli se nevoiesc;
Bucuraţi‑vă, călăuze ale celor care pe calea cea îngustă călătoresc;
Bucuraţi‑vă, pietre, care aţi strigat adevărul când oamenii tăceau;
Bucuraţi‑vă, că v‑aţi arătat mai puternici decât cei care vă chinuiau;
Bucuraţi‑vă, că pe prigonitorii voştri prin răbdare i‑aţi înfrânt;
Bucuraţi‑vă, cei ce de moarte şi de chinuri nu v‑aţi temut;
Bucuraţi‑vă, că Sfântul Arhanghel Mihail asupra voastră a vegheat;
Bucuraţi‑vă, că la lumina împărăţiei cerurilor în chip tainic v‑a chemat;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărtu­ri­sitori români.

Și apoi Condacul 1:
Îngerii păzitori din cer au fost trimişi, dimpreună cu arhanghelul Mihail, căpetenia lor, să vă ocrotească în încercările voas­tre, sfinţilor care aţi încununat neamul românesc. Iar noi, văzând roadele răs­­­­tig­­­­­nirii voastre pe crucea pătimirii, vă zi­cem cu mare glas: Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Sursa: siteul Atitudini – Mănăstirea Paltin